School of Bunesti

  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size

A venit si randul nostru

Dupa ce am ascultat nenumarate povesti a venit si randul nostru sa luam parte la aceasta experienta.

Am invatat repede ca acolo in poiana micile noastre reguli de zi cu zi nu se mai aplica. A trebuit sa ne obisnuim cu denumiri noi, sa invatam sa vorbim o limba noua. La Bunesti apa nu curge dupa bunul nostru plac ( decat poate la parau), dusul este o instalatie  ingenioasa si deosebit de complicata constand intr-un butoi plin ( mai mult sau mai putin.... depinde de norocul fiecaruia) cu apa.

Frigiderele ( da, aveam chiar doua) erau niste gropi, captusite cu lut si acoperite cu cate un chepeng de rachita pentru a le proteja pretiosul continut de coltii pofticiosi ai cainilor. La Bunesti nivela se numeste boloboc, iar WC-ul umblatoare. Si in fond...de ce nu?

Am mai invatat ca nu ai simtit gustul mancarii pana ce nu ai amestecat cateva ore intr-o oala mare mare, fara sa uiti sa mai arunci din cand in cand cate un lemn in foc si ca experienta spalatului vaselor in apa rece este de neuitat. Serios. Chiar de neuitat. Eu nu mai vreau sa mai spal vase.

Tot de neuitat sunt si serile petrecute in jurul focului, razand si glumind. Povestind sau ascultand povesti. Cantand sau jucand tot felul de jocuri. Privind cerul instelat, numarand stele cazatoare sau discutand despre carti, istorie, obiceiuri, astronomie, arhitectura sau despre cate lucruri incepand cu litera C incap intr-o sticla.

La Bunesti am invatat despre cat de usor se pot lega prieteniile si despre cat de firesc se intampla asta. Despre cat este de placut sa muncesti impreuna cu ceilalti si cum munca inceteaza sa mai para o corvoada, devenind un amuzament.

Distanta intre indrumator si indrumat nu s-a simtit. Mancam cu totii, lucram cu totii, radeam cu totii.